TRIST, DAR ADEVĂRAT!

Fiica lui Billy Graham, intr-un interviu in emisiunea Early Show, a fost întrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001: “Cum a putut Dumnezeu sa lase sa se întâmple aşa ceva?” Anne Graham a dat un răspuns foarte profund si inspirat: “Cred ca Dumnezeu este adânc întristat de aceasta, la fel ca si noi, dar noi de ani de zile Îi spunem sa iasă din şcolile noastre, din guvernul si din vieţile noastre. Si, fiind El un adevărat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-I cerem binecuvântarea si protecţia Sa daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.) Cred ca totul a început când Madeleine Murray O’Hare (care a fost ucisa, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugăciuni in şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubeşti aproapele ca pe tine însuti), iar noi am spus O.K. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci când se poarta urât, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa ştie ce vorbeşte, aşa ca am spus O.K. Apoi, cineva a spus ca profesorii si diriginţii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atingă vreun elev atunci când se poarta urât, pentru ca şcolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totuşi, exista o mare diferenţa intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K. Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, băieţii fiind băieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem părinţilor ca le-au primit de la şcoala. Iar noi am spus O.K. Apoi, unii dintre aleşii noştri de vârf au spus ca nu contează ceea ce fac in viata lor privata atât timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, MIE NU-MI PASA DE CEEA CE FACE ALTCINEVA, inclusiv preşedintele, in viata sa privata, atât timp cit am o slujba si economia merge bine. Apoi, cineva a spus sa tipărim reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumuseţii feminine. Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa înregistram melodii care sa încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decât entertainment (amuzament), nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, aşa ca totul a mers înainte. Iar acum ne întrebam de ce copiii noştri nu au conştiinţa, de ce nu disting binele de rău, de ce nu ii deranjează sa ucidă pe străini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semăna, aceea vei si culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu răspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-aţi spus sa plec din scoli? E ciudat cum oamenii Il dispreţuiesc pe Dumnezeu, si apoi se întreabă de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toţi oamenii vor sa meargă in ceruri, deşi nu cred, gândesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. E ciudat cum de unii pot spune Cred in Dumnezeu si de fapt sa-l urmeze pe Satan, care, de fapt, crede si el in Dumnezeu. E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecaţi. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi sa trimiţi mesaje privindu-l pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite si altora. E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discuţie publica despre Dumnezeu este împiedicata la şcoala si la locul de munca. E ciudat cum poate fi cineva atât de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelaşi timp un creştin invizibil in timpul saptaminii.”